Dimpotriva, aceasta metoda, de asa zisa aplicare a offsetului, “fabricatia” ( fie sub licenta, fie in ,joint venture), in loc sa genereze beneficii industriale si economice, s-a dovedit falimentara si nu a facut decit sa discrediteze offsetul, programul romanesc Piranha V fiind in impas tocmai din acest motiv.
Ceea ce poate se doreste si urmareste si in Romania. Caci nu este exclus sa auzim in curind din partea unor ministri cel putin incapabili daca nu rau intentionati, ma refer la ministrii Virgil Popescu si Nicolae Ciuca, ca offsetul in sine este o metoda ineficienta din punct de vedere economic.
Avertizam intr-unul din articolele anterioare, la fel cum avertizasem si MApN la momentul dezbaterii proiectului de act normativ, ca contractul Piranha V, semnat in mare graba, se va dovedi un program lipsit de viabilitate si perspectiva, si nu asa cum declara pompos si imperativ Miniserul Apararii Nationale, in documentatia de justificare, scrisa intr-un limbaj ambiguu specific unor vremuri care au ramas mereu actuale in Romania :
„se dezvoltă/consolidează pe teritoriul național o capacitate de producție pentru apărare de interes strategic pentru securitatea națională….transferul de tehnologie pentru integrarea transportoarelor ….avându-se astfel în vedere concentrarea, eficientizarea şi consolidarea pe teritoriul naţional a unei capabilităţi credibile, flexibile şi eficiente, pentru a reacţiona la provocările actuale şi viitoare ale mediului de securitate.”
Documentatia MApN Anexa la HG 852/2017
Cum era de asteptat, programul Piranha a ajuns intr-un impas, nici vorba sa se realizeze acel presupus offset, chiar in conditiile in care a fost pervertit si retrogadat in categoria “fabricatie”, iar cei care ar trebui sa ofere solutii, in speta Ministrul Economiei, si personalul din subordine, ca si cei care au semnat contractul de achizitie si cel de offset, ofera doar… dorinte si vagi declaratii de intentie :
In primul rind pentru ca “fabricatia”, doar pentru seria limitata a contractului, nu genereaza exporturi, o conditie esentiala pentru a putea compensa contractul de achizitie si a fi incadrata drept offset. Prezentarea “fabricatiei” drept offset este o cacialma, in cazul de fata o propaganda politica menita sa pacaleasca societatea civila. Apoi lipsa investitiilor sau a transferurilor de tehnologie lipseste de substanta orice pretentie de realizare a vreunui offset, totul fiind doar o “vopsire a gardului”. Spoiala.
Am prezentat deja exemplul Spaniei unde programele locale de fabricatie sub licenta din anii 70 nu au avut viata lunga si nici nu au lasat urme substantiale in economie. Ilustrativ in acest sens a fost programul de fabricatie locala a avioanelor F-5 Tiger, de catre un joint venture in care a fost cooptata si firma Northrop, care insa, odata terminate livrarile locale si-a diminuat participatia, a cunoscut o reducere seminificativa a activitatii firmei nou create.
Contra-exemplul belgian
Un alt contra-exemplu, din categoria “nu asa se face offset”, este cel al achizitiei de APC/IFV-uri, de la sfirsitul anilor 70, de catre guvernul belgian. Intr-un mod similar cu programul spaniol, guvernul belgian de atunci a hotarit fabricarea sub licenta a unui numar de 1039 de blindate M113 Bradley, 525 de APC-uri si 514 A-IFV-uri in multiple variante.
Fabricatia a fost intreprinsa de un joint venture local, Belgian Mechanical Fabrication ( BMF), incepind cu anul 1980, care a generat 300 locuri de munca. Prin contract firma producatoare se angaja la un offset direct de 70 % si, desi nu s-a realizat nici un export si nici o investitie locala, programul de offset a fost considerat incheiat in 1990 la 2 ani dupa terminarea contractului de livrare a celor peste 1000 velicule blindate, dupa care activitatea firmei s-a redus semnificativ, din cei 300 de angajati mai raminind 60, ca ulterior firma BMF sa dea faliment.
In plus, nu numai ca acest gen de intreprindere economica nu a fost viabila dar ea nu a fost nici eficienta, costul programului ajungind sa fie aproape cu 100% mai scump in varianta fabricatiei locale, decit cea a achizitiei directe, programul belgian pornind de la un cimp gol, fara a folosi nici un fel de dotari sau expertiza care nu existatu la acea data.
Cifra apartine unui oficial belgian din Ministerul Apararii si, desi pare exagerata, scoate in evidenta ceea ce era de asteptat : acest gen de programe in care offsetul adevarat, respectiv, export, investitii, transfer de tehnologie, este inlocuit cu surogatul “fabricat”, cu metode de creditare alternative, nu sunt eficiente si nici viabile si aceaisi soarta o impartaseste acum programul romanesc Piranha 5.
Autarhismul si lipsa strategiei nasc monstri
Nu este nevoie de o analiza ultrasofisticata pentru a realiza vulnerabilitatile si slabiciunile programului belgian.
La o distanta de 40 ani, in pofida existentei unei expertize pe plan local, a unor capabilitati dovedite, spre deosebire de cazul belgian unde s-a pornit de la zero, decidentii programului Piranha au ignorat total existenta acestora si s-au hotarit s-a faca exact aceleasi greseli.
Dincolo de greselile punctuale din acest program, pe care le-am prezentat in articolele anteriaore, se prefigureaza lipsa unei viziuni de ansamblu, a unor obiective si a strategiilor care sa conduca la realizarea acestora.
In primul rind lipsa unei strategii economice generale de dezvoltare, in care sa se fi integrat strategia locala de offset. In scopul orientarii acestuia catre domenii de perspectiva care sa devina centre de excelenta pentru industria romaneasca, pentru a le asigura viabilitatea pe termen lung. In care statul sa investeasca la rindul lui si nu in ultimul rind sa existe investitii si partenariate cu colegiile si univesitatile care pregatesc forta de munca.
In al doilea rind lipsa unei strategii sectoriale, care sa conduca la ceea ce este denumit recent “un offset inteligent”, in masura sa conduca la integrarea industriei locale in lantul de furnizori ai marilor producatori. Iar aici offsetul devine o pirghie importanta de negociere, un exemplu in acest sens fiind programul polonez ROSOMAK unde fiecare a doua carcasa a blindatelor exportate de firma Patria este fabricata in Polonia, in acest mod beneficiind si firma exportatoare a produsului final, datorita costurilor de fabricare mai reduse din Polonia.
Obiectivul final al acestor strategii ar trebui sa conduca la mentinerea, dezvoltarea si intarirea acelor capabilitati locale in masura sa confere industriei autohtone posibilitate de a se angaja in programele europene demarate sub egida PESCO, in acest caz programul AIFV/AAV/LAV, in care s-au inscris pina acum Italia, Grecia si Slovacia.
In cazul Piranha, ca si al celorlalte programe de achizitii romanesti facute alandala, este iluzoriu insa sa ne punem problema existentei vreunor strategii. Nici factorul politic aflat la cirma minsiterelor nu o cere, dar nici functionarii din subordine nu sunt in stare sa produca ceva viabil, neavind pregatirea si compententa necesara in domeniu. O simpla parcurgere a CV-urilor celor doua doamne prezente la discutii, in compania lui Virgil Popescu, este cit se poate de relevanta in aceasta privinta. Fara personal calificat si fara vointa politica nu se va putea demara niciodata nimic adevarat in aceasta directie care sa conduca la acele locuri de munca cu valoare aduagata mare si dezvoltarea unei industrii viabile pe termen lung integrata in reteaua internationala si in special europeana de profil.
Programul Piranha este in impas acum si pentru ca nu s-a respectat Lectia nr. 1 din exemplul spaniol si anume semnarea contractelor specifice de offset sa fie o conditie ex-ante a semnarii contractului principal. Ori in Romania, prin legislatia ciuntita de complexul militaro-politicienesc, abia contractul cadru este semnat la 60 zile, uneori niciodata, ca in cazul IVECO, desi exista in legislatie pedepse, inclusiv de natura penala, pentru nerespectarea acesteia.
Este clar ca pentru functionarii si oficialii romani, incompetenti si incapabili sa fi produs si sa produca vreodata ceva, nicidecum o strategie coerenta, o negociere benefica Romaniei, sa coordoneze un program de dezvoltare, cooperare, integrare de orice fel, care traiesc numai din expediente si figuratie, offsetul reprezinta un impediment si, dupa o perioada de mimare, dezinformare si fake-news, ma astept sa inceapa o ofensiva deschisa impotriva lui, fiind singurul lucru care le-a mai ramas, pe masura potentialului si moravurilor demonstrate pina acum.
Nimic surprinzator, avind in vedere ca Ministerul Apararii, imputernicit sa faca aceste achizitii in numele Guvernului ROmaniei, nu are de ce sa fie interesat direct in obtinerea de beneficii industriale si economice, acesta fiind inlocuit cu interesele grupurilor de generali consultanti ai firmelor straine exportatoare, de realizare a vinzarii, motiv din care achizitiile progreseaza cu rapiditate sub un val de secretomanie, dupa care, in cel mai bun caz, problema e pasata OCATS-ului unde..dispare ca un fum,tot intr-un val de secretomanie, toata lumea dorind sa se spele pe miini de acest adevarat impediment, fie si macar pentru simplul fapt ca le deranjeaza lenea mintala in care s-au scufundat pas cu pas.