Offsets, exemplul spaniol-Invatind din greseli

Exemplul spaniol este important de cunoscut, pentru ca scoate in evidenta doua greseli majore pe care le face in prezent si Romania in implementarea politicilor de offset.

In 1999, CASA, principala firma de aviatie din Spania, detinuta in proportie de 100 % de statul spaniol, avea sa fie privatizata, concernul Daimler-Chrysler urmind sa detina peste 80 % din actiunile acesteia. Acest prim pas, catre o crestere calitativa fara precedent pentru industria de aparare spaniola, avea sa puna capat unei istorii de peste 20 ani, de incercari mai putin efective, pentru crearea unei industrii moderne de aparare. In numai citiva ani DASA-CASA si Aerospatiale urmau sa fuzioneze in conglomeratul EADS, devenit ulterior si cunoscut astazi sub denumirea Airbus.

Intr-un an in care se mai batea un cui in cosciugul industriei de aviatie din Romania, prin omorirea programului autohton de avioane de antrenament si atac la sol, acesta a fost practic momentul de rascruce care a plasat Spania pe o traiectorie care a propulsat-o in clubul select al tarilor care detin aproape de 90 % din baza industriala a industriei de aparare europene, alaturi de UK, Franta, Germania, Suedia si Italia.

In acelasi timp, alaturi de tarile mediteraneene, Portugalia, Italia, Grecia, Spania face parte dintr-un club mai putin invidiat, cel al tarilor cu datorie publica excesiva, greu de finantat, caracterizate de instabilitate politica si alternante la putere frecvente. Pe de o parte socialistii pro-europeni, pe de alta parte partidele de dreapta suportere ale unor legaturi transaltlantice puternice.

Aceste caracteristici au influentat pentru multa vreme si politica fata de industria de aparare care, desi orientata in directia corecta inca de la inceput, a suferit oscilatii ciclice care au influentat negativ eficienta implementarii politicilor de compensare industriala (offset).

In consecinta, efectele offsetului, legat de primele contracte la care a fost aplicat, au fost indoielnice in cel mai bun caz, caci, la fel ca si in legislatia romaneasca actuala, ofertele si contractele de offset se concretizau dupa ce contractul de achizitie era semnat, astfel ca furnizorul nu avea nici un stimulent pentru a-si indeplini acest gen de obligatii, iar importatorul era lipsit de cea mai puternica pirghie in negocieri, pentru a-si putea atinge obiectivele, in general vagi si lipsite de continut.

Lectia nr. 1-Offsetul trebuie sa fie o conditie ex-ante pentru a fi eficient

F-18, Fortele Aeriene Spaniole. Credit : Flickr

Astfel, desi folosit cu abilitate de guvernul socialist, pentru a “vinde” publicului achizitia a 72 avioane F-18 de la firma McDonnell Douglas in 1984, contractul de offset aferent, de peste 100 % din valoarea contractului de achizitie, a fost realizat numai partial si a oferit beneficii minime industriei spaniole, fiind concretizat in principal in dezvoltarea unor capabilitati in cele doua mari firme de aparare, CASA-aviatie si INDRA-electronica. De notat valoare deosebita a contractului de 1.8 miliarde de dolari, cam de 3 ori mai mare fata de contractul BAC 1-11 dintre Romania si BAe de la acea data.

Lectia nr. 2-Evitarea “joint-ventures” cu scop limitat si productia sub licenta

Contractul F-18 a reprezentat totusi o gura de oxigen, fiind un pas inainte pentru o industrie bazata pe tehnologii invechite, aflata intr-o permanenta stare de dificultate financiara, similar cu ceea ce se intimpla azi in industria de profil romaneasca.

Caci, similar cu aceasta si la fel cum se intimpla din pacate in continuare, mascat sub tot felul de denumiri cu care sunt botezate programele romanesti de achizitii, industria spaniola in anii 60-70 urmase o cale similara, cea a “joint-vetures” si a construirii sub licenta, modalitati care sunt demult recunoscute ca avind o durata de viata scurta si lipsita de perspective, similar cu ceea ce s-a intimplat cu programele romanesti Allouette III si PUMA, care au insa meritul de a fi fost dezvoltate intr-o perioada in care Romania era izolata in spatele cortinei de fier de tarile din vestul Europei.

SF-5 Fortele Aeriene Spaniole

Ilustrativ din acest punct de vedere a fost Programul de fabricatie/asamblare a 70 avioane F-5 Tiger care odata cu completarea ciclului de fabricatie a condus la reducerea interesului partenerului strain, in acest caz Northrop, si la reducerea substantiala a activitatii de productie.

Deja, la inceputul anilor 90, efectul lectiilor invatate in decursul anilor 70-80 incepe sa devina prezent in noua politica de offset, axata pe citeva directiii principale :

  • negocierea contractului de offset si semnarea acestuia INAINTEA contractului de achizitie
  • luarea in considerare a intreg ciclului de viata, nu numai a achizitiei propriu-zise. In acest fel s-a recunoscut importanta costurilor de operare si intretinere care au o pondere de cca 200 % din valoarea contractului principal.
  • cresterea ponderii R&D si a bugetului alocat acestuia, pentru a reusi absorbtia de tehnologii si implicarea crescuta a acestui sector, rcunoscut la acea data, pentru contributiile modeste la activitatea economica.
  • desemnarea unor sectoare prioritare pentru care negocierile se desfasoara in detaliu inainte de semnarea acordului principal de achizitie.

Aceste principii au fost apoi aplicate la toate programele aflate in curs de negociere, AV-8 Harrier, Leopard MBT, Elicopterele CHINOOK sau S-76 conducind la o dezvoltare si viabilizare a industriei spaniole de profil, ceea ce a permis ca la inceputul anilor 2000 sa fie inclusa in majoritatea marilor programe europene pe baza unui program complex de “juste retour” : Eurofighter Typhoon, elicopterul de transport NH-90, cel de attack Tiger, sau mai nou avionul de transport A-400 M, unde pentru prima data in istoria Airbus, productia de aripi a fost cistigata de o firma din afara UK, BAe fiind pina atunci furnizorul traditional si recunoscut pentru acest produs, care presupune un grad de know-how extrem de ridicat.

In loc de concluzie

Spania a reusit, prin aplicarea cu consecventa a acordurilor de compensare ( offset, juste retour), dezvoltarea si integrarea industriei locale in marile concerne din industria de aparare. Acest lucru s-a realizat in pofida lipsei unei legislatii specifice, printr-un proces de adaptare permanenta, ultimul pas fiind caracterizat de accentul pe investitiile directe, concretizate in achizitionarea firmelor locale de catre marile concerne din industria de aparare : EADS, General Dynamics fiind exemplele cele mai cunoscute.

Se poate remarca ca dupa intrarea in aplicare a Directivei 81/2009 a CE, Spania, alaturi de majoritatea tarilor mici din UE, a declarat ca va invoca aplicarea art. 346 al TFUE, pentru exceptarea de la aceasta, continuiind sa practice offsetul atit in contractele de achizitie cit si in cele de vinzare, la unul dintre cele din cea de-a doua categorie, vinzarea de corvete din clasa Avante 2200 dintre firma spaniola Navantia si Arabia Saudita, urmind sa ne oprim in curind si sa examinam substanta offsetului acestuia comparativ cu cel al programului romanesc similar.

Referinte

(1) Jordi Molas-Gallart, Military Production and Inovation in Spain, Harwood Academic Publishers

(2) Stefan Markofski, Peter Hall, Robert Wyllie-Defence Procurement and Industry Policy, A small Country prospective, Rutledge Studies

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Next Post

Ministrul Ciuca la Cugir. Stafia lui Ceausescu bintuie Romania

Wed May 20 , 2020
Ministrul Ciuca la Cugir. Cugir, IAv Craiova, UM Bucuresti, “fabrica” Iveco. Ce au toate acestea in comun ? O Stafie bintuie Romania. A reaparut moda vizitelor de lucru, a discursurilor in traditia cunoscuta a limbii de lemn : “A fost reafirmată cât se poate de clar, prin vocea premierului, viziunea […]

You May Like

Translate »