Strategia Nationala de Aparare contine doar o descriere vaga a amenintarii reprezentate de Federatia Rusa, lipsindu-i elementele specifice. Flota rusa a Marii Negre este una dintre aceste amenintari al carei potential de lupta va creste semnificativ in urmatorii ani.
Cyclon, prima corveta clasa Karakurt, purtatoare de rachete de croaziera Kalibr-NK, urmeaza sa se alature flotei ruse a Marii Negre pina la sfirsitul anului 2020. Trei asemenea corvete, dintr-un total de sase la final, vor fi livrate in cursul anilor 2020-2021.
Tot pina la sfirsitul anului urmeaza sa fie livrata a cincea corveta din clasa Buyan, echipata cu acelasi tip de rachete.
Impreuna cele 11 corvete vor reusi sa proieteze o forta de lovire considerabila, rachetele de tip Kalibr, echivalentul rachetelor americane Tomahawk, dovendidu-si deja eficacitatea in razboiul din Siria.
Din pacate, sistemele Patriot achizitionate in mare graba de Romania, nu asigura si protectia impotriva rachetelor de croaziera din aceasta clasa, intrucit le liseste un element esential, Centrul de Comanda si Control-Integrated Battle Command System (IBCS).
Lipsa unei gindiri strategice la nivelul factorilor de analiza si decizie este cit se poate de vizibila si clara daca comparam aceasta achizitie cu cea facuta de institutiile statului polonez.
In cazul Romaniei vor fi necesare eforturi suplimentare, atit pentru achizitionarea C2-IBCS cit si pentru achizitionarea de efectori aditionali PAC-2 GMT, sensori-radare Sentinnel- dar si de platforme aeriene compatibile, care impreuna sa asigure o defensiva efectiva in fata acestui tip de amenintari.
Aceste eforturi vor fi dificil daca nu imposibil de sustinut din punct de vedere financiar, Romania avind deficite bugetare si ale balantei de plati externe excesive. Lipsa unei industrii nationale care sa sprijine acest efort financiar prin realizarea de exporturi generind atit fluxuri monetare de intrare in balanta de plati cit si veituri la buget se va face tot mai mult simtita.
Finantarea acestora cit si a noilor achizitii va reclama angajarea de noi credite externe care vor creste in permanenta datoria publica in dauna investitiilor, intrindu-se astfel intr-un cerc vicios al carui deznodamint previzibil va fi similar cu cel al Greciei de acum aproape un deceniu.
Actualmente Romania se afla intr-o pozitie extrem de fragila, incapabila sa asigure un efort financiar sustinut de dotare a armatei nationale in masura sa asigure apararea flancului sudic al NATO.
De ce ar vrea celelate tari NATO si Statele Unite sa vina si sa apere aceasta zona a unui teatru de operatii in cazul unui conflict, este o intrebare pe care aceiasi strategi de la Bucuresti ar trebui sa si-o puna, daca acest lucru ar conta cu adevarat in preocuparile pe care le au.
Modul in care au actionat pina acum, lipsa unei strategii privitoare la industria de aparare, fara de care nu se poate sustine o armata viabila, lipsa mai mult decit aparenta a unei strategii in ceea ce priveste dotarea si achizitile facute, ma fac insa sa cred ca singura strategie a Bucurestiului este acea speranta vaga ca in cazul unui conflict vom fi aparati de americani, canadieni, francezi, italieni, germani…
Strategia Nationala de Aparare apare tot mai clar ca un document caruia ii lipsesc atributele esentiale pentru a asigura succesul securitatii Romaniei pe termen mediu si lung, motiv pentru care ar trebui respinsa de catre Parlament si retrimisa Institutiei Prezidentiale pentru a fi refacuta.
Foto : Corveta Clasa Karakurt. Credit: Roboronoexport