Site icon

Statul roman investeste in industria de aparare din Norvegia ?

Dan Bunescu

Credit foto AP News/LM Ottero

Pe un post de televiziune cu audienta nationala, romanii au fost informati ca insusi Atle Wollo, presedintele unei divizii a grupului Kongsberg, care s-a ocupat de mentenanta avioanelor F-16 “regale” norvegiene, garanteaza calitatea “excelenta” sau “foarte buna”, a avioanelor antamate de guvernul Romaniei, care “sunt ca noi”.

Nici reporterul cu masca pe figura, nici postul de dezinformare DIGI 24, nu se sinchisesc sa prezinte vreuna din opiniile diferite de cele ale distinsului domn Wollo, desi se aminteste ca “achizitia a fost criticata de unele voci de la Bucuresti”, fara a preciza in ce constau aceste critici. Avind grija insa sa conduca publicul pe o pista falsa, aceea a vechimii avioanelor, 40 ani, usor de respins si de un ucenic in ale aviatiei si chiar de catre unii sociologi. Nu toti insa, dupa cum vedem din ridicolul in care se adinceste, pe masura afirmatiilor facute, cel care se afla in prezent la conducerea MApN.

Nu stiu ce credibilitate mai poate avea grupul norvegian la Bucuresti, dupa ce, asa cum mentionam intr-un articol trecut, acestuia ii disparusera 24 milioane de dolari din conturi, in urma vinzarilor de cca 165 milioane de USD, catre diferite institutii din ROmania, printre care STS si Ministerul de Externe . Reamintesc ca un oficial al acestei firme, Dag Tore Sekkelsten a fost singurul acuzat pentru delapidarea si spalarea sumei amintite, care s-a vehiculat de catre OKRIM ca ar fi ajuns in conturile unor oficiali de la Bucuresti, printre care si un general din serviciile secrete. Ancheta insa s-a intrerupt, intrucit DNA-ul nu a vrut sa colaboreze cu OKRIMUL Norvegian.

Sigur, este mult de discutat si in jurul afirmatiei “avioanele sunt ca noi”, fiind o intreaga alta discutie in jurul conceptelor de “mentenanta”, care nu mai sunt de mult “hard time”asa cum indica cei de la DIGI24, F-16 fiind una din primele aeronave proiectate pe baza principiilor “on condition” si “condition monitoring”, dar am mari indoieli ca exista vreun inginer la SMAFA care sa stapineasca aceste concepte. Daca ar fi fost macar intrebat de domnul Dincu si suita de generali care continua sa asigure publicul romanesc ca “avioanele sunt ca noi”.

Dar, in principiu, sa spunem ca agreez cu domnul Wollo, desi de la concepte simple precum “bath tub” pina la unele mai complexe de tipul “damage tolerance”, putem avea mari surprize, mai ales daca avem de a face cu prelungiri de resursa de la 8000 la 10000 sau 12000 ore…

Cind e vorba insa de o afirmatie de genul “calitatea avioanelor este foarte buna” nu pot decit sa clatin dezprobator din cap. Si sa-i reamintesc domnului Wollo de definitia calitatii, data de Juran, care este pe cit de simpla pe atit de frumoasa : “Fit for purpose”.

Nici domnul Wollo, nici nimeni altcineva nu ne spune pentru ce scopuri/misiuni ( purpose) sunt aceste avioane considerate potrivite (fit). Antrenament ( cel putin asa lasa unele surse autorizate din Romania sa se inteleaga ), mentenanta ( adica le cumparam pur si simplu sa facem bani din mentenanta lor -nu ca suna interesant ???) , CAS ( suport aerian pentru trupele terestre ) , cit de capabile sunt in lupta aeriana ( dog fight), cit de capabile sunt in anagajarile de tip BVR ( Beyond Visual Range), si in final ce rol pot ele indeplini in asigurarea apararii si controlului spatiului aerian ? Dincolo de misiunile de politie aeriana pe timp de pace ? Pot actiona cu succes macar ca in intereceptoare ( aparare aeriana ), dirijate de la sol sau de un AWACS, lansate rachetele si fuguta inapoi ? Misune de interdictie ? Misiuni de superioritate aeriana ?

Cit de capabile sunt aeronavele F-16 A/B Block 15 MLU, achizitionate din Portugalia, am vazut deja…

Nota : Si aici domnul Dincu, atoatecunoscator deja, ce face scaunul ala din om, mai lanseaza o tiribomba, in stilul unic al domniei sale :

“Trebuie sa fim sinceri, e o chestiune de bani. In acest moment nu avem ce face cu F-35”

Printre declaratiile, una mai nefericita decit alta, ale domnului Dincu, l-am ascultat pe generalul Pana, comandantul aviatiei Militare, sperind sa lamureasca cite ceva legat de aceste intrebari si mai ales cu speranta sa aud cum se pronunta hotarit, laudativ, la adresa PERFORMANTELOR DE LUPTA si a CARACTERTICILOR TACTICE ale A/B -urilor Block 15 “cu toate upgrade-urile ( atentie ! ) DISPONIBILE, facute”. Nu se spune insa nimic despre cele “indisponibile”…adica cele caracteristice variantei C/D block 50/52 sau block 70/72V.

Pina cind Ministerul Apararii va ajunge sa adopte o atitudine mai transparenta, sa retinem ca diferentele intre varianta M6.5 norvegiana, si M5.2, portugheza, nu includ si un tip mai nou de radar, sau un complet de masuri radio-electronice performant, care sa permita o angajare cu success in actiuni BVR si a satisface conceptul “first look, first shot, first kill”.

Avioanele vin “la cheie”, dupa care… vor intra in modernizare

Nimic insa de la generalul Pana despre aceste lucruri. Aflam insa doua lucruri interesante de la acesta. Primul, faptul ca avioanele vor veni “la cheie” ( mama, mama, sunt “ca noi”, au probabil si garantie furnizor 5 ani 🙂 ) si ca primele vor ajunge abia la sfirsitul anului 2022, urmind ca prima escadrila sa fie livrata pina la sfirsitul anului 2023. Si al doilea ca avioanele vor “trebui adaptate la standardul romanesc” si ca “modernizarea se va face la AEROSTAR Bacau”.

Asadar, avioanele F-16, care conform Forsvarsmateriell sunt scoase din uz la sfirsitul anului 2021, urmeaza sa fie tinute intr-un hangar, de dragul de a fi tinute, si livrate apoi in loturi, pe parcursul a mai mult de doi ani, Romaniei ?

Sau urmeaza sa mai fie si ele sterse de praf, ceva, inainte sa fie livrate “la cheie” ?

Kongsberg Aviation Maintenance Services poate primi pina la 300 milioane de Euro pentru livrarea “la cheie” a aeronavelor

Tot din comunicatul Forsvarsmateriell Norvegian mai aflam ca un contract asemanator, cel cu firma Draken, “oferă, de asemenea, oportunități pentru industria norvegiană care, printre altele, va putea livra întreținerea aeronavei înainte de livrare.”

Acum incep sa inteleg de ce Presedintele KAMS este parte interesata in a asigura publicul roman, putin cunoscator dealtfel, includ aici si politicienii, care au votat cu voiosie pentru a “mentine experiza norvegiana in domeniul intretinerii avioanelor de lupta”, ca dealtfel si utilizatorul final, ca, ” calitatea avioanelor este foarte buna”. Sa ne aducem aminte ca si ministrul apararii din Portugalia, dupa primul lot de avioane, spunea ca va mai vinde avioane ROmaniei, atita timp cit vinzarea va aduce de lucru muncitorilor portughezi de la OGMA.

KAMS va investi intr-o capabilitate de reparatii si testare a motoarelor PW F135

Cam cit ar putea sa primeasca KAMS pentru aceste servicii de “mentenanta” nu ni se spune. Pe baza cifrelor din Portugalia insa, dar si a unor contracte similare, cum ar fi cel de achizitie al celor 22 F-18 australiene de catre Canada cu 90 milioane de dolari sau a celor 15 F-16 olandeze, modernizate si ele la standardul M6.5, de catre Iordania, pentru 75 milioane Euro, se poate estima o cifra de 50-100 milioane de euro pentru vinzarea avioanelor in starea “as is”, cu restul de 250 la 300 milioane de euro alocate KAMS, pentru lucrarile necesare pentru aducerea aeronavelor la acel standard de “livrare la cheie”, care nu se stie ce include. Sa recunoastem ca pentru o firma de talia KAMS, cu 350 angajati, o comanda de 250-300 milioane EURO pe 21 luni nu-i tocmai de neglijat, urmind sa rezulte intr-o “activitate considerabila pentru KAMS la Kjeller”._

AEROSTAR-praful de pe toba

AEROSTAR, dupa cum se vehiculeaza in lumea mica a aviatiei din Romania, a fost unul din vectorii principali care au pus presiune pentru realizarea contractului de F-16 din Norvegia. Surpinzator totusi, pentru ca, din pacate, nu are mai nimic de cistigat din acest contract, altceva decit praful de pe toba, sau ceea ce generalul Pana numeste pompos “Aducerea la standardele romanesti”. Ceea ce este mai mult decit patetic, este penibil. Bine, in Romania, sa faci milioane din saracie, a devenit o adevarata “arta”. Dar sa duci capacitatea de productie in domeniul militar la nivelul anilor 50-60, in cei 20 ai de la preluarea pachetului majoritar de actiuni, este o contraperformanta in sine.

Aerostar are o capitalizare de cca 150 milioane USD, cifra de afaceri, 60-80 milioane USD si un profit anual net de citeva milioane de dolari.

In mod normal la un asemenea contract, cel putin jumatate din “datul la cheie”, al celor 32 avioane F-16, ar fi trebuit sa se execute la AEROSTAR. 100-150 milioane de euro. Specializare personal, investitii SDV-istica, si solicitare transfer de tehnologie de la reprezentantul LM, pentru programele complexe de prelungire de resursa. In mod firesc, in contul programelor de offset in desfasurare de catre LM in Romania…

Mi-e greu sa cred ca intre domnii Filip si Iacob nu exista o linie directa de comunicare, care sa asigure succesul unei astfel de tranzactii…Sau intre domnul Toncea si domnul Iacob, reprezentantul LM in Romania, cu conditia ca in cei 20 ani de cind a facut trecerea la capitalism, domnul Toncea, cetatean de onoare al Bacaului, sa-si mai fi schimbat abordarile din perioada anilor 90 cind afirma ca “firmele straine vin sa ia nu si sa aduca bani”...

E drept ca adjudecarea perlei industriei de aviatie, cu active actuale evaluate la peste 100 milioane dolari, cu doar 3 milioane de dolari ( 55 miliarde lei vechi la nivelul anului 2000) , si aia imprumutati de la o banca austriaca, nu este de natura sa favorizeze abordari expansive, ci mai degraba minimaliste, cei trei actionari parind sa se sa se multumeasca cu inca un mic profit, din asigurarea “mentenantei” celor 32 aeronave pina in 2035, un trend pe care s-a inscris industria de aviatie romaneasca in ultimii 30 ani.

E posibil ca domnul Toncea, fostul “strategist” al industriei de aviatie in perioada 1990-1997, unul dintre proprietarii AEROSTAR, alaturi de cei doi directori, Tiberiu Filip si Doru Damaschin, sa-i fi pacalit pe bunii mei bacauani, de care, in pofida acestui fapt, voi continua sa ramin mindru, si sa fie multumiti cu postura lor actuala, insa nici ei macar nu pot nega ca perfomanta post decembrista a aviatiei romanesti, izolata total de restul industriei mondiale, poate fi caracterizata de un singur cuvint : ABISALA, o prabusire in abis, care a dus aceasta industrie inapoi in anii 50.

WZL-2 cistiga programul de product support pentru cele 80 F-16 ale USAF din Europa

La inceputul lunii decembrie s-a anuntat de catre USAF, admiterea recursului, formulat de catre consortiul condus de AAR, la licitatia privind intretinerea flotei de 80 F-16, ale USAF, in Europa, cistigata initial de catre firma belgiana SABCA.

Lucrarile, inclusiv programul de prelungire a resursei celulei de la 8000 la 12000 ore de zbor, urmeaza a fi efectuate de WZL-2, din Bydgoszcz, acolo unde s-a asigurat programul de intretinere ( cuvintul romanesc pentru “mentenanta” de care este atit de fascinata ofiterimea romaneasca in frunte cu Prim Ministrul Ciuca) cit si modernizarea avioanelor MiG-29 ale Aviatiei Militare Poloneze, avioane pe care RoAF le-a considerat bune de aruncat la gunoi. Bineinteles nici in cazul lor nu veti gasi vreun studiu, analiza, doar…folklor. Este remarcabil ca polonezii au reusit in acesti ani sa asigure reparatiile motoarelor RD-33 cit si a majoritatii echipamentelor, mare parte cu sprijinul industriilor de profil din Ukraina si …Belarus.

Polonia mentine in operare 27 MiG-29 modernizate cu compania IAI.

WZL-2, ne amintim, este una din cele 63 companii aflate in componenta grupului polonez PGZ, al carui actionar majoritar este statul polonez, care a beneficiat de offset din partea Grupului LM, aferent programului de achizitie al celor 48 F-16 C/D Block 52, din 2003, echipate la vremea respectiva cu radarul AN/APG-68 V9, cu performante in ceea ce priveste capacitatea de descoperire si de incadrare a tintelor mai mult decit duble fata de cele ale AN/APG-66 V2, de pe portughezele si norvegienele achizitionate de Romania. In urma acestuia, WZL-2 a fost in masura ca, impreuna cu LM, sa asigure intretinerea celor 48 F-16, la nivel de “depou”. In plus, recent, urmare a offsetului negociat de Guvernul polonez cu firma LM, aferent programul Wisla-Patriot, o alta firma poloneza, PZL Mielec, a inceput sa produca structuri de F-16 pentru LM.

WZL-2 Banc de testare motoare pina la 330 KN inclusiv F100-PW-229

WZL-2 va beneficia de majoritatea celor 365 milioane de dolari, alocati contractului de product support, care se va intinde pina in 2032, o medie de 4.5 milioane pe avion. Daca ar zbura acelasi numar de ore ca pilotii americani, ar rezulta pentru aviaonele romanesti o suma de cca 140 milioane dolari pe 10 ani, sau 14 milioane de dolari/an. Cum insa avioanele norvegiene vor fi aduse la stadiul “la cheie”, iar pilotii romani nu zboara nici jumatate din cele 120 ore necesare si efectuate de pilotii americani, un contract similar intre RoAF si AEROSTAR ar fi undeva la mai putin de 5-6 milioane de dolari/an, in cazul in care AEROSTAR ar detine aceleasi capabilitati ca WZL-2, inclusiv cele de prelungire ale resursei, care insa intelegem din datele existente pina in acest moment ca nu va fi cazul.

Programe off-set Polonia : Pratt & Whitney, Leonardo, GE, Sikorski/LM, Airbus, Safran, HS, MTU, Raytheon

Patetic, chiar penibil, sa ajungi sa te hranesti cu firimituri, dupa ce cheltuiesti miliarde peste miliarde pentru inzestrarea armatei, dar iti tai singur craca de sub picioare, pervertind, anihilind, amputind, interzicind offsetul, al carui efect ar fi fost o crestere exponentiala a industriei de aparare si de aviatie din Romania, similar cu ceea ce s-a intimplat in Polonia, unde numai grupul PGZ, echivalentul ROMARM, are o productie de 2 miliarde de dolari si un export de peste 250 milioane de USD, iar clusterul AVIATION VALLEY a devenit o poveste de succes. Acesta din urma cu peste 17000 angajati doar in companii avind actionar majoritar firme straine, cu exporturi cumulate de peste 1 miliard de dolari anual incepind cu anul 2016. Si totul nu datorita “privatizarilor” ci doar a aplicarii constante si “incapatinate” a politicii de offset, la fiecare contract de achizitie.

Aceiasi politica, transpusa in lege in ROmania, dar ocolita cu aceiasi incapatinare de catre Ministerul Apararii….Deh strategii diferite…

Sa tot cumperi F-35 atunci !

References