Doua destine diferite
Avionul romanesc IAR-93 ar fi putut sa ramana in serviciu inca multi ani, timp in care, pe baza infrastructurii industriale si umane existente, s-ar fi putut investi in realizarea unor produse noi, perfect la indemina scolii ingineresti de aviatie din Romania.
Fac aceasta afirmatie in deplina cunostinta de cauza, mai ales dupa aproape 20 ani de activitate in departamente de proiectare la firme precum Bombardier, Airbus, Collins sau Honeywell Aerospace, unde am lucrat cot la cot cu ingineri din toate colturile lumii, inclusiv Brazilia, Italia sau Polonia, India, China, putind astfel compara pregatirea si capacitatea inginerilor romani cu cei din tarile mentionate.
Guvernarile Romaniei, de la sfirsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000, au hotarit altfel, prin decizii luate in neonorocitul organism de sorginte sovietica, CSAT, lasat mostenire de cei care au preluat puterea prin lovitura de stat din 1989. Acelasi CSAT care a continuat si continua sa dea lovitura dupa lovitura capacitatii de aparare a Romaniei, prin promovarea unei legislatii care sfideaza Constitutia Romaniei cit si interesul national, plasind Romania intr-o categorie aparte, din care doar tari mici si foarte sarace din Africa sau Asia mai fac parte.
Am ales spre comparatie programul A-10, desi diferenta de performante si capabilitati de inarmare intre cele doua tipuri de aeronave este substantiala, pentru a ilustra modul diferit de luare a deciziilor in cele doua cazuri, in situatia in care ambele aeronave au fost contestate substantial din chiar interiorul propriilor structuri militare.
Intrat in serviciu in 1976, avionul de atac la sol A-10 “Warthog” a avut o istorie tumultuoasa. Designul a trebuit sa fie imbunatatit de citeva ori pentru a corecta probleme structurale, care ar fi condus la pierderea avionului.
Desi si-a dovedit pe deplin viabilitatea in razboiul din Irak, unde a distrus peste 900 tancuri de provenienta ruseasca, au aparut tot mai multe voci contestatare, urmate de analize, chiar ale Pentagonului, care au propus retragerea defintiva din serviciu a acestui tip de avion. In acelasi timp au fost si voci puternice din interiorul Congresului sau al Pentagonului al Fortelor aeriene care s-au pronuntat in favoarea mentinerii acestuia dincolo de orizontul anului 2020.
Insa totul s-a petrecut la vedere, nu in culise, profesionist nu pe baza de birfe si supozitii, si de fiecare data decizia s-a luat pe baza datelor, a unor rapoarte extrem de minutioase, si in interesul national, astfel ca la ora actuala se preconizeaza ca avionul A-10 sa ramana in serviciu dincolo de linia anului 2024.
Abandonul
Dupa 1989, avionul romanesc IAR-93, la fel ca si confratele mai mic IAR-99, a urmat soarta altor produse romanesti de traditie, aruncate la gunoi de o societate dornica sa cumpere totul de-a gata, ametita de “restaurantele” McDonalds si PizzaHut si vrajita de mirajul parfumului Channel si a sampaniei scumpe frantuzesti. Dar mai ales invatata la nemunca sau, mai bine spus, dezvatata de munca in cei 10 ani si mai bine de “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim” ai anilor 80.
Ce s-a intimplat cu programul romanesc al avionului de atac la sol IAR-93, dezvoltat intr-un timp record la inceputul anilor 70 si intrat in fabricatia de serie in 1979, de ce institutiile statului roman au decis sa abandoneze acest program in anii 90 si sa investeasca sume apreciabile de bani in modernizarea complet nepotrivita a cca 70 MiG-21, in varianta de atac la sol, urmeaza sa deslusim impreuna in postarile care vor urma.
Urmeaza sa vedem si cine a avut de cistigat din luarea unei asemenea decizii. Pentru ca la fel ca in politica externa, o industrie cum e cea de aviatie e parte a unui joc cu suma nula. Daca o industrie nationala dispare, alta se extinde. Vom putea vedea exemple din tari care au inteles sa foloseasca offsetul pentru a mentine baza materiala si resursele umane si de a genera cash-flow si profit din care sa dezvolte programe proprii. Un exemplu in acest sens fiind Cehia cu programul L-39 NG.
Deloc surprinzator, daca examinam istoria acestor trei decenii, este ca in arhivele romanesti nu exista absolut nici un fel de studiu, NIMIC, care sa justifice deciziile luate de CSAT in 1999 si 2011, mai intai de retragere de la zbor si conservare si apoi de aruncare la groapa de gunoi a cca 80 de avioane IAR-93, dintre care unele fusesera zburate doar citeva ore. Este concluzia la care a ajuns un fost pilot de IAR-93, Gheorghe Vaida, dupa ce a cautat cu insistenta in toate arhivele existente ( v min. 9:50 in filmul de mai jos ).
In final se va desprinde o concluzie necrutatoare, aceiasi ca si in cazul falimentului altor industrii, aproape 15 ani de dictatura personala a lui NC condusesera la instaurarea treptata a unui sistem populat cu oportunisti, incompetenti, mincinosi, care la momentul Decembrie 89 au ramas pe pozitii, incepind de la ceea ce se numeste “esalonul 2”, de fapt 3 sau chiar 4, si care au continuat in aceiasi maniera in perioada de 15-20 ani care a urmat.
Virusul minciunii si incompetentei a continuat apoi sa distruga si va distruge in continuare pina ce nu se vor gasi antidotul si vaccinul pentru a-i opri raspindirea.
Spre deosebire de programul A-10, programul IAR-93 a murit. Au fost retrase nu numai avioanele, dar virusul “romanesc”, “romanovirusul”, virusul minciunii, incompetentei si slugarniciei, care a distrus zestrea de know-how, acumulata cu pretul unor investitii si sacrificii semnificative, a continuat si continua sa faca ravagii in societatea romaneasca, chiar si la 30 ani de la rasturnarea regimului de dictatura personala a lui Nicolae Ceausescu.
Si daca asta nu a fost indeajuns, asa dupa cum a constatat si fostul pilot Gheorghe Vaida, in periplurile sale prin unitatile militare, ocazionate de prezentarea cartii despre acest avion, tinerele generatii de piloti au fost crescute si formate cu constiinta ca acest avion a fost un esec.
Domnul Vaida, sa nu ne intelegeti gresit, noi am inteles ca acest avion a fost un esec.
Piloti romani-v. min 8:90 al filmului
Iar tinerii politicieni nu fac exceptie de la tendintele manifestate in viata politica post decembrista, dovedind un apetit exclusivist pentru produse straine, frumos impachetate si promovate printr-o propaganda activa, folosind o gama intreaga de tehnici de manipulare si dezinformare.
Chiar si condamnat la uitare, sfirsitul programul avionului romanesc IAR-93 va ramine peste ani o oglinda, care sa reflecte imaginea neputintei, ca sa nu spun nevolniciei, noastre.
