Cui i-ar trece prin cap ca pentru 24 ore a existat o cerere de oferta formala din partea RoAF pentru elicopterele AH-64 Apache ?
“Nimic nu este imposibil; exista cai care conduc catre orice, si daca avem suficienta vointa intotdeauna vom avea suficiente mijloace. Este mai tot timpul doar o scuza atunci cind spunem ca un lucru este imposibil.
Francois de La Rochefoucauld
General Electric vine la Brasov
In Ianuarie 1995, seful divizie de motoare T700 de la General Electric a venit in Romania, la IAR Brasov.
Cu citeva luni inainte fusesem anuntati ca Fortele Aeriene din Emirate ar semna pentru lotul al doilea de elicoptere PUMA numai daca urma sa le remotorizam si numai cu motoarele T700. Erau satui si de TURMO IV C si de Makila de pe Super PUMA.
Initial, cind in Noiembrie am propus sa contactam firma americana, cum era de asteptat si cum mi s-a intimplat de multe ori in viata, toti elefantii care se regrupasera dupa mini-revolutia pe care o facusem in in IAR Brasov in 1990 au dat din mina a lehamite si au ris.
“Nu se poate” spuneau, dupa care, bineinteles, venea si obisnuitul “fa-o tu si arata-ne”. Doar ca, oricat aveam sa le arat ca se poate, de fiecare data se regrupau si deturnau orice lucru bun intr-o mica jmenarela. Sa le iasa si lor ceva.
Spre surpriza tuturor, chiar si a mea, in citeva saptamini de la momentul contactarii, s-a putut, si cei de la GE au confirmat ca vor veni in Romania, imediat dupa Anul nou. Si au venit. Am fost in martie in Emirate apoi si in timpul IDEX am facut o prezentare comuna in fata Fortelor Aeriene, in cladirea Ministerului Apararii. Chiar daca proiectul nu avea sanse din punct de vedere tehnic, ar fi fost primul elicopter cu motoarele montate invers, clientul era cel care trebuia convins.
“Contractul Bell este ca si facut”
Citeva luni mai tirziu deschideam usa reprezentantei la Bucuresti a firmei McDonnel Douglas fiind surprins de revederea cu Excelenta pe care il cunoscusem tot in iarna, cind insotise pe presedintele firmei in vizita la IAR Brasov. Imi amintesc ca la despartire imi daduse o carte de vizita pe care scria “Ambasador”, dar nu-i dadusem prea mare atentie, era un “fost”.
Uitasem de acest personaj, cu care urma sa imi petrec anul urmator, si care m-a surprins si mai mult cind mi-a declarat chiar de la stringerea de miini : “Domnul Dan, sa stiti ca contractul Bell este ca si facut”.
Hm, stai un pic, de unde stie el ce e in capul meu ? apoi continuind “ce face doamna doctor ?”, si-mi face strengareste cu ochiul, “noi stim totul”.
Marturisesc ca am avut multe zile in care dupa cafeaua de dimineata cind “faceam punctajul”, am ascultat cu curiozitate povestile celui care fusese numarul 2 la Ministerul de Externe vreme de 17 ani si care isi petrecuse ultimii ani in mijlocul cercului intim al cuplului dictatorial.
Insa in final totul s-a rupt intre noi atunci cind, in vara anului ’96 contractul cu Bell a fost oprit, chiar inainte de semnare.
Kamikaze de Dimbovita
Un contract Bell cu Romania ar fi insemnat un dezastru la acel moment, atit pentru democratia din Romania, cit si pentru inzestrarea armatei romane.
Incepind de la Cotroceni, consilierul pentru probleme de securitate al presedintelui Iliescu, generalul Vasile Ionel, mergind pe toata linia la MApN, sub conducerea generalului Popa Florentin, crescut in anticamera generalului sluga-tradator Stanculescu, se lucrase la unison pentru finalizarea contractului cu firma Bell, reprezentata in Romania de firma unui PSD-ist fruntas, pentru achizitionara a 96 elicoptere AH-1s, varianta monomotor cu motorul T-53 Lycoming. Care abia livrate urmau sa fie modernizate cu SOCAT-ul de pe PUMA. Double dipping…
In perspectiva alegerilor prezidentiale din toamna lui 96, acest contract era vazut de puterea neo-comunista, ca un mijloc prin care sa se capteze bunavointa americana, pe de o parte, dar mai important, ca o lovitura de imagine prin care sa se acrediteze in ochii publicului ideea ca “americanii au venit”, peste care sa se suprapuna imaginea lui Ion Iliescu si a camarilei pesediste. Care sa poata spune : noi i-am adus pe americani ! Si sa te tii poze si panglici…
S-au intimplat insa citeva lucruri care au zadarnicit acest plan, partea americana fiind sfatuita sa se retraga si sa stepte, asa cum aveam sa aflu de la repezentantul firmei pentru Europa de Est, un fost colonel al US Army si la vremea aceea un impecabil gentleman.
Mai intai a aparut un articol pe prima pagina in ziarul Adevarul. La doar citeva zile dupa ce scrisesem “spaltul” apare sub semnatura lui Dumitru Tinu un editorial devastator : “Cobra sare la gitul bugetului”. Erau anii cind aceste lucruri inca mai contau. Si deja Excelenta ma privea cu suspiciune, surprinsese citeva miscari mai imprudente, intr-una din zile chiar a tinut sa mi se confeseze ca “noi l-am sfatuit pe Iliescu sa nu mai candideze”.
Care noi ? Acum se stie, tot ei cei care au fost si inainte si sunt si acum la putere.
SMAFA cere prezentare a elicopterului McDonnell Douglas Apache AH-64 A
In Romania si atunci ca si acum zarurile sunt masluite. Cistiga intotdeauna cine trebuie. Dar, in cazul elicopterului de atac, planul PSD-ului si Cobra AH-1s au pierdut desi au concurat de unii singuri.
“E pentru tine un comandor, Marius nu mai stiu cum”, imi spune secretara. “Salut Dane, uite iti trimit pe fax cererea de prezentare pentru Apache, semnata de generalul Iliescu, (loctiitorul lui Stahie-Sandulescu), si ti-o trimit si oficial prin posta.
Peste un minut tineam in mina documentul semnat, stampilat. Eram fericit, un caz mai rar intilnit, cind condamnatul isi cintempla fericit propria-i sentinta.
Excelenta venea mai tirziu. Nu aveam incotro si trebuia sa-i comunic, dar imi facusem citeva copii. Cind a vazut hirtia a inceput sa-i tremure mina, ii tremurau glasul si barbia. Chiar daca eram si reprezentanta a firmei McDonnel Douglas, contractul era pentru…PSD si in final in favoarea lui Iliescu. Era…ca si facut.
Putin conta ca era o configuratie invechita numai buna de aruncat la gunoi. Comisionul era comision. Iar cistigarea alegerilor se baza pe folosirea imaginea “partenerului” american.
Documentul a disparut. Cererea oficiala nu a mai plecat de la SMAFA si nu a mai ajuns niciodata la reprezentanta firmei McDonnel Douglas. Inca citiva ani Bell Helicopter a concurat de una singura si sistemul s-a dat peste cap sa cistige cine trebuia, dar ruleta dimboviteana, unde zarurile sunt masluite, s-a dovedit insuficienta in acest caz.
Maorul poate sa plece
In citeva zile directorul reprezentantei a sosit in tara de la Munchen. M-a anuntat ca impreuna cu Excelenta se duc sa-l intilneasca pe generalul Ionel la Cotroceni. Cind s-au intors m-au convocat sa-mi transmita printre rinduri mesaje…dupa care m-au pus pe liber. Somer in Romania anului 1996.
Prevazusem. A doua zi dupa primirea faxului sunasem pe cine trebuia, unde trebuia, si explicasem ce s-a intimplat cu acesta si care ar fi fost consecintele pentru democratia din Romania daca contractul ar fi fost semnat. Eram totusi reprezentanta unei firme americane si meritam un tratament corect iar engleza mea era chiar mai buna atunci decit acum. Asa ca nu mi-a fost greu sa ma fac inteles.
Dupa cum se stie contractul nu a mai fost semnat. Conventia a cistigat alegerile dar mentalitatile au ramas aceleasi, astfel ca si azi dupa 25 ani Romania nu are acest tip de arma desi a detinut o capabilitate industriala complexa in acest domeniu. Insa in Romania daca nu iese nimic, financiar si pe plan politic, pentru cei aflati la putere, nu se face nimic. Avea sa mi se re-confirme acest lucru dupa vizita la Cotroceni din anul urmator.
Si totusi, Apache pentru Romania ?
De curind semnalam urmatoarea oportunitate pentru Romania :
Armata americana cauta furnizori pentru a dezansambla un numar de 643 de elicoptere varianta “veche” AH-64 D care urmeaza a fi remodernizate la standardul E. 6-7 elicoptere pe luna, demontate, sortate, necesita forta de munca, spatii de depozitare, un know how care exista si se poate forma in Romania la IAR Brasov. Cu siguranta nu toate, dar 2-300 se pot face si desface in Romania, din care 24-48 pot ramine fie in varianta D fie in E fie un hibrid, fara motoare si transmisii noi.
Ah, da, stiu, “nu se poate”. Asa ca nu va mai obositi. Asteptati si dati-i inainte cu “muieti sunt posmagii ?”
In memoria tatalui meu. De la care am ramas cu o vorba : “Nu exista NU SE POATE ! Pune-ti mintea la contributie si ai sa vei a se poate. Dar mai intai trebuie sa vrei.” pe care am auzit-o de la el de multe ori.
Foto coperta : Taiwan Army
