Aviatia Militara Romana, RoAF, Prieten sau Inamic ?

Acest articol isi propune sa examineze in ce masura avioanele pe care le are in dotare Aviatia Militara Romana, RoAF, sunt pregatite sa faca fata cerintelor de identificare prieten-inamic in cazul izbucnirii unui conflict in care vor trebui sa fie capabile sa se integreze si sa-si coordoneze eforturile intr-o forta multinationala angajata in lupta cu un inamic puternic care dispune de o aviatie moderna si de capacitati de lupta radio-electronica sofisticate.

In 22 Martie 2003 avionul Tornado GR4A indicativul ZG710 al Fortelor Aeriene Britanice a fost victima unei rachete Patriot, fiind incorect identificat ca o racheta “anti-radiatie” ( anti-radar ) in timp ce se intorcea din misiune la baza Ali Al Salem din Kuwait. Odata descoperita, tinta fusese interogata de catre sistemul IFF ( Identificare Prieten-Inamic) al bateriei Patriot, dar fara a se fi primit vreun raspuns. In acelasi timp pe baza diverselor profile incarcate in memoria sistemului aceasta clasificase tinta, in lipsa unui raspuns al sistemului IFF, drept o racheta anti-radiatie. A urmat, conform procedurilor de angajare in lupta, lansarea unei salve de rachete, care a condus la doborirea avionului britanic.

Avionul britanic era echipat corespunzator cu un sistem IFF, capabil sa functioneze, conform standardului NATO in vigoare la acea data, in Mode 4 cifrat, a carui functionare fusese verificata inainte de zbor. Cauza prezumtiva a accidentului a fost stabilita ca fiind o defectiune a sursei de alimentare a transponderului, fara ca pilotul sa fi fost anuntat. Insa aceasta nu a putut fi confirmata caci bateria Patriot nu avea activat sistemul de inregistrare.

Un incident asemanator avea sa se petreaca citeva zile mai tirziu, cind un avion F-18 Super Hornet, de pe portavionul Kitty Hawk, avea sa fie doborit de o baterie Patriot, una dintre posibilele cauze fiind o eroare de identificare prieten-inamic a sistemului IFF.

In contextul existent la acea data, s-a incercat, cum este si de asteptat, minimalizarea rolului tehnologiei in atenuarea riscurilor de fratricid si plasarea raspunderii pe factorul uman. Trebuie retinut insa ca al doilea razboi din Irak a reprezentat un conflict de intensitate redusa, aviatia irakiana practic nu s-a ridicat de la sol, iar numarul de rachete SCUD lansate a fost de ordinul zecilor in tot cursul conflictului.

S-a trecut deasemenea sub tacere o alta cauza posibila, dezactivarea intentionata de catre piloti a sistemului IFF, datorita increderii reduse pe care acestia ar fi avut-o in el, similar cu campaniile precedente din Vietnam si primul conflict din Golf. Multi piloti preferau sa dezactiveze sistemul IFF inainte de trecerea in spatiul inamic de frica “spoofing-ului”, posibilitatea de a fi detectat prin provocarea unui raspuns al transponderului la un semnal de interogare copiat si retransmis de catre inamic, uitind apoi sa-l reactiveze pe drumul de reintoarcere la baza.

Odata cu achizitia Sitemului de rachete Sol-Aer S-400, presa ruseasca, preluata de publicatii internationale in domeniu, a avansat ideea ca echiparea acestora cu sistemul compatibil NATO, IFF Mode 4, s-a facut de catre partea rusa, doar cifrorul fiind fabricat pe plan local de firma ASELSAN, urmaind ca aceasta sa furnizeze echipamentele IFF incepind cu transa a 2-a de livrare.

IFF Mode 4 este standardul militar NATO devenit operational inca din anii 50 . Pe parcursul utilizarii acestuia in diversele conflicte, incepind cu cel din Vietnam continuind cu razboul din Golf, au iesit in evidente citeva probleme majore, care afectau siguranta platformelor pe care era instalat.

In particular, pe linga sensibilitatea semnificativa la bruiaj, cind rata de recunoastere pozitiva scadea mult sub 50 %, semnalul protocolului Mode 4, chiar si cifrat, putea fi exploatat si “spoofed” cu destula usurinta, asa dupa cum se poate vedea din video-ul de mai jos, codul de criptare fiind generat pentru o intreaga zi.

La data evenimentelor soldate cu doborirea celor doua aeronave militare in primavara anului 2003 exista deja o decizie a Comitetului Reunit al Sefilor de Stat Major, luata in 1995, care ceruse inlocuirea tipului de modulatie specifica Mode 4 cu un nou tip de protocol care sa elimine carentele acestuia.

In conditiile unui razboi modern, de intensitate crescuta, in care vor exista atacuri cu zeci de avioane si zeci de rachete balistice si de croaziera lansate intr-un interval scurt de timp, in care dronele, echipate si ele cu sisteme IFF, vor fi folosite extins in operatiuni complexe de lupta, automatica sistemelor de rachete aer-sol va avea un rol determinant, astfel ca echiparea corespunzatoare a aviatiei de lupta si a sistemelor de aparare antiaeriana cu sisteme performante IFF, rezistente la bruiaj si spoofing attacks, compatibile cu sistemul mandatat la nivelul NATO, devine un element esential in eliminarea riscului de fratricid.

Urmare a deciziei luate in 1995, in anul 2002, tarile NATO ratificau standardul STANAG 4193 care definea noul Mode 5 IFF, fixand ca data de intrare in vigoare si inlocuire a Mode 4 data de 1 Iulie 2020, data de la care cheile de cifrare pentru Mode 4 urmau sa fie fie scoase din uz.

Spre deosebire de Mode 4, care se baza pe un semnal de tip Morse,/PAM ( Pulse Amplitude Modulation) noul Mode 5 utilizeaza un tip de modulatie de frecventa (FSK) intr-o banda ingusta de frecvente de 16 MHz in jurul frecventelor de interogare si rapsuns ( 1030 respectiv 1090 MHz) pentru codarea si transmiterea semnalului cunoscut sub numele de Minimum Shift Keying ( MSK ).

Desi din punct de vedere al informatiei transmise Mode 5 este similar cu Mode S civil, niciuna din tehnicile de securizare a semnalului folosite de Mode 5 nu-i sunt aplicate. Modul S foloseste modulatia de faza a semnalului ( PSK-Phase Shift Keying) doar pentru interogare, raspunsul fiind tot de tip Morse (PPM), doar pe frecventa purtatoare de 1090 MHz, o solutie adoptata din considerente de cost.

Tehnica de modulare a semnalului folosita de Mode 5 implica distribuirea (spread) informatiei pe un spectru de frecvente ( spread spectrum modulation ) stabilit de un “cod de distributie” al frecventelor care asigura cifrarea mesajelor pe baza unor chei de cifrare generate la citeva secunde de echipamente ( apliques) specializate.

Dupa cum se poate vedea, semnalul IFF Mark XIIA Mode 5 asigura corectarea deficientelor majore ale celui de tip Mark XII Mode 4, fiind greu de interceptat, de bruiat si de exploatat prin tehnici de tip “spoofing”.

O necesitate esentiala a oricarui razboi este capacitatea de a distinge intre prieten si inamic cu un grad mare de confidenta. Desi sistemele de tip IFF fac parte din tipul de sisteme “cooperante”, nu au capacitatea de a defini lispit de echivoc o tinta ca “inamic”, ele au si vor avea o proportie tot mai mare in luarea deciziei de angajare si distrugere a tintelor identificate de sistemele de detectie primare, acolo unde acestea nu asigura o identificare pozitiva a tintei, cum este cazul tintelor aeriene.

La nivelul tarilor NATO, asa dupa cum am vazut directiva adoptata in comun de membrii Aliantei, specifica data de 1 Iulie, 2020, ca data de intrare in vigoare a noului Mode 5 si de “apus” a Mode 4. De la acea data, pentru a putea participa la exercitii comune, Mode 5 devenea obligatoriu.

Se poate constata insa ca acest obiectiv a ramas un deziderat la nivelul intregii dotari a Aliantei Nord Atlantice, desi aviatia de lupta din majoritatea statelor membre, cu exceptia Belgiei ( care a decis sa nu mai modernizeze avioanele MLU si sa cumpere F-35), Portugaliei sau Greciei ( afectata de un nivel de coruptie similar cu cel al Romaniei) a luat la timp masurile necesare pentru echiparea corespunzatoare a avionelor F-16, F-15, F-18, Grippen, Eurofighter, Tornado sau Rafale cu noul Mode 5.

Aceiasi modificare fusese aplicata si celor 14 avioane AWACS de tipul E-3, din dotarea tarilor europene ale NATO, sistemelor de aparare antiaeriana, sau navelor de lupta, astfel ca la nivelul anului 2021 se va putea vorbi se un “core” al capacitatii de lupta a Aliantei care sa asigure interoperabilitatea in noul Mode 5. La fel de adevarat este ca Mode 4 va coexista inca o perioada de vreme, dar aceasta se aplica platformelor secundare sau care sunt in curs de inlocuire. In acelasi timp intrarea in vigoare a noului Mode S civil pe teritoriul UE a fost si ea prelungita cu 6 luni, de la Iunie la Decembrie 2020.

In primavara anului 2013, in aceiasi perioada in care oficialii romani semnau contractul de achizitie al celor 12 F-16 MLU Tape 5.2 din Portugalia, pe baza specificatiei stabilite de specialistii militari din Directia Armamente si Statului Major al Fortelor Aeiene, Aviatia Militara a Statelor Unite semna cu firma BAE Systems un prim contract pentru echiparea F-16 Block 40/42 ale National Guard si tarilor partenere din programul F-16 european, cu terminale Combinate Interogator-Transponder ( CIT) avind capabilitate Mode 5.

9 din cele 12+5 aeronave F-16 procurate de catre ROmania fac parte din lotul de 20 aeronave F-16 furnizate Portugaliei in cadrul programului Peace Atlantis II si aduse la stadiul MLU la OGMA in Portugalia.

Din informatiile existente aceste aeronave au fost echipate in cadrul programului MLU cu un IFF APX-113, Advanced Identification Friend or Foe (AIFF), denumit “Advanced” intrucit pe linga Mode 4 are adaugat si Mode S civil ( doar transponder) cit si capabilitatea de interogare in Mode 4 si 3/A. In plus transponderul are capabilitatea de a raspunde la interogari in modurile 1,2,3/A si C.

Achizitia de echipamente si armament suplimentara in valoare de 460 milioane de dolari nu a inclus si echipamente IFF-CIT Mark XIIA Mode 5, astfel ca se poate presupune ca achizitia acestora nu a reprezentat o prioritate pentru comandantii care au aprobat si stabilit configurantia finala a acestor aeronave, generalii Anastasof si Somesan.

Personal imi este dificil sa inteleg care au fost prioritatile pe care acestia le-au avut in vedere atunci cind au omis aceste echipamente esentiale, dar au inclus in lista Bombe de tip GBU-12, rachete Maverick, sau centrale INS/GPS doar un pic mai precise decit cele laser instalate pe aeronave la acea data si care ar putea reprezenta un upgrade atunci cind s-ar folosi in combinatie cu un radar SAR si cu bombe ghidate GPS.

Caci, daca maine, in urmatorul an, sau doi sau trei ani, pina cind aceste aeronave vor fi modernizate “treptat” ( cit de mai treptat daca nici dupa 5 ani nu sunt operationalizate ?), apare o situatie de conflict, in care s-ar putea pune problema ultilizarii in lupta a acestor aeronave, lipsa Mode 5, intr-o confruntare cu un inamic care dispune de mijloace de bruiaj capabile, le-ar transforma in “tine necunoscute” pe radarele AWACS si ale partenerilor NATO, inclusiv ale bateriilor Patriot, care vor fi nevoite sa recurga doar la Mode 5, cu consecintele nedorite care pot decurge de aici.

Cum era de asteptat polonezii sunt cei mai avansati. Pe linga radarul secundar, pe care il furnizeaza pentru sistemele Patriot, care se pare ca va fi livrate si Romaniei ca parte a programului polonez de offset, firma PIT Radwar a dezvoltat o gama intreaga de interogatoare/transpondere in modul Mark XIIA Mode 5 pentru platforme terestre si aeriene. Deja unele dintre platformele terestre antiaerene au inceput sa fie echipate cu aceste sisteme si se poate vedea ca exista deja un concept atit la nivelul industriei cit si al Ministerului Apararii. In plus toate aeronavele F-16 Block 52 au fost echipate cu Combinatia Interogator Transponder Mark XIIA Mode 5 la fel ca si radarele pentru bateriile de coasta.

Avioanele Gripen versiunea MS20 din dotarea aviatiei militare din Cehia si Ungaria au fost si ele echipate cu CIT-uri Mark XIIA Mode 5.

Slovacia si Bulgaria vor primi si ele in curind F-16 Block 70/72 echipate cu aceiasi tehnologie.

Si de data aceasta Romania se pare ca va fi din nou ultima !? Iar pretul cheltuirii unui miliard de dolari pare sa nu fi fost suficient pentru a avea un lot de avioane operationalizate la nivelul standardelor NATO, capabile nu numai sa participe la exercitii comune ,dar sa si apere spatiul aerian in caz de nevoie.

PS-Avioanele de tip MiG-21 Lancer dispun de un transponder IFF Mark X, Mode 3/A, operarea lor in cazul unor actiuni de lupta comune cu tarile partenere nefiind o optiune care sa poata fi macar contemplata.

PPS-Generalul Laurian Anastasof, se poate pronunta asupra echiparii elicopterelor PUMA din pozitia de Director general la IAR Brasov.

Referinte

1. https://samm.dsca.mil/policy-memoranda/dsca-18-14
2. https://armadainternational.com/2020/04/a-la-mode/
3. https://www.aviationtoday.com/2020/05/05/ads-b/
4. http://web.mit.edu/6.933/www/Fall2000/mode-s/modulation.html
5. https://armadainternational.com/2017/04/who-goes-there/
6. https://idstch.com/military/air/us-uk-airforce-deploying-next-generation-identification-friend-foe-iff-technology-rapid-engagement-enemy-aircraft-reduce-risk-friendly-aircraft/
7. https://www.f-16.net/f-16-news-article2549.html
8. https://defpost.com/hensoldt-equipping-german-air-force-tornado-aircraft-with-its-mode-5-capable-ltr-400-transponder/
9. https://www.monch.com/mpg/news/c5i/1758-iff-uk.html
10. https://www.telephonics.com/press/telephonics-corporation-awarded-contract-for-identification-friend-or-foe-systems-to-be-integrated-on-usaf-e3-awacs-systems
11. https://www.hensoldt.net/news/hensoldt-delivers-air-defence-iff-interrogator-to-french-armed-forces/
12. https://www.defenseworld.net/news/8193/Dassault_To_Incorporate_Major_Upgrades_To_Rafale_F3R#.X_JV8NhKg2x
13. http://www.defense-aerospace.com/article-view/release/80398/thales-wins-french-mod-contract-for-mode-5-iff.html
14. https://www.dsca.mil/press-media/major-arms-sales/romania-weapons-equipment-and-support-f-16-block-15-mlu-aircraft

Photo By: Senior Airman Ryan J. Sonnier