Incheiam, partea a 3-a ,a analizei dedicate programului SAAB JAS-39 Gripen pentru Ungaria si Cehia, cu urmatoarea afirmatie :
Intre timp, in Romania, strategii fara cap si coada continua sa se impotmoleasca in meandrele concretului si sa convinga pe zi ce trece ca garniturile guvernamentale sunt lipsite de cunostinte si viziune
Confirmarea nu a intirziat sa apara si vine via Varsovia, acolo unde ambasadorul Ovidiu Dranga da un interviu halucinant site-ului de profil Defence24, intitulat ” Vor produce Romania si Polonia echipament militar impreuna ?”
Conform inginerului Ovidiu Dranga, trecut in rindul diplomatilor via Ministerul Apararii Nationale, Romania si Polonia negociaza nici mai mult nici mai putin decit un acord strategic care are scopul de a “adinci cooperarea dintre industriile noastre de aparare in domenii strategice cum ar fi productia de armament avansat dar si de participare in proiecte de R&D propulsate de gindire inovatoare“
Deja, dincolo de limbajul limbii de lemn, ne putem pune intrebarea : cum poate fi “adincita” o cooperare care nu are nici o cota, nici un nivel, este inexistenta ?
Suntem brusc ingrijorati de cum cheltuim cei 2 %
Odata ce si-a luat avint, continua domnul inginer, convertit amabasador, la foc automat : “ceea ce Romania si Polonia pot sa faca este sa vada cum vor fi cheltuiti banii ( cei 2% ) si sa identifice proiecte eligibile pentru impartirea costurilor…Acordul va incuraja partenariatul industrial intre companii si alte entitati autorizate sa desfasoare activitati productive…blah, blah, blah.”
De aici, simtind maretia momentului, domnul Dranga se angajeaza pe o traiectorie balistica :
“Cooperare avantajoasa in multiple domenii”
Si dai cu limba de lemn : “Cooperarea in procurarea si/sau operarea sistemelor complexe poate sa fie roata conducatoare pentru o relatie mai apropiata in alte domenii cum ar fi sisteme C2….blah, blah. O strategie RO-PL este beneficial de explorat…blah, blah..”
Aerul tare al inaltimilor ameteste, altfel nu-mi explic cum se pot justifica afirmatii de genul : “Aspectele practice ale cooperarii in domeniul cooperarii din domeniul industriei de aparare sunt constant pe agenda noastra bilaterala, directionate spre identificarea bla, blah, cresterii competitivitatii industriilor de aparare din Polonia si Romania.“
Ca in final “racheta balistica” Dragna sa-si piarda total capul de ghidare si sa continue pe o traiectorie hiperbolica : “Pentru mine ar fi un vis implinit sa vad orice fel de produs militar modern-DE CE NU UN ELICOPTER-proiectat sau/si fabricat de industriile de aparare din cele doua tari”.
Elicoptere ?
Polonia produce de citiva ani elicopterele de care are nevoie. A exportat deja in jur de 50 bucati, desi a cumparat doar vreo 3-4 pentru dotarea proprie. A exportat si peste 300 cabine, caci Polonia a utilizat masiv offsetul, cel pe care Romania si l-a autointerzis prin lege.
Cooperarea in productia de avioane F-16 ? In operarea lor ?
Intr-adevar Polonia nu numai ca a fabricat diverse subansamble pentru export, dar a avut viziunea folosirii offsetului pentru dezvoltarea unei baze cuprinzatoare pentru intretinerea si operarea avioanelor F-16 pina la D ( Depot Level).
Programul de achizitie al celor 48 de avioane ar fi trebuit sa fie un program scoala pentru Bucuresti. Insa la Bucuresti interesul national vine ultimul. Grija pentru cei 2 % se rezuma exclusiv la cheltuirea, rapida si cu dedicatie, si nicidecum la conceperea si punerea in practica a vreunei strategiii care sa implice industria nationala. Iar atunci cind se iau, deciziile sunt total lipsite de viziune, ca in cazul achizitiei avioanelor F-16 A/B din Portugalia. Lipsite de performante, zero industrializare si compensare inudstriala ( offset ) , zero capacitati de intretinere si reparatii, asigurarea logistica a acestora este comprimisa din start.
C2-IBCS pentru sistemul Patriot polonez
Asa cum am vazut deja, achizitia Romaniei s-a facut cu zero participare industriala, spre deosebire de Polonia care a cerut si obtinut un offset de 50 % din valoarea programului polonizat WISLA. Gratie programului de offset in Polonia se preconizeaza ca se vor produce, printre altele, rachetele Skyceptor, care vor asigura munitia necesara la costuri acceptabile.
Daca sistemele cerute de Romania prin Scrisoarea de Oferta si acceptare s-au limitat la configuratia cosmetizata a vechiului Patriot, configuratia sistemelor poloneze va include si noul C2-IBCS, capabil sa asigure integrarea intr-un sistem net centric care sa poata asigura apararea impotriva rachetelor de croaziera de tip Kalibr sau Iskander-E, pe linga amenintarile cu rachete balistice sau ale aviatiei traditionale.
ATGM Spike ? HIMARS ?
Poate corvete. Ca acolo Romania este lider. Pentru ca, asa cum vom vedea in analizele viitoare, contractele Poloniei au inclus offset de 100 %, printre care si licenta de fabricatie in Polonia a variantei SPIKE LR. Iar pentru programul HIMARS Polonia este inca in negociere pentru a fabrica rachetele pe plan local.
Romania incotro ?
Incapabila sa-si croiasa un destin Romania a ajuns sa alerge cu traista-n bat ba la portughezi, acum la polonezi, ca poate o cadea vreo para malaiata. In acest timp industria de aparare este in cadere libera.
Visare placuta domnule Dranga. Somn usor Romania ! Adio relansare !
Foto Credit : Facebook-Conferinta de Securitate, Bucuresti, 2019
