Achizitiile de tehnica militara nu respecta Constitutia Romaniei

Evenimentele din aceste zile demonstreaza ca Romania are o capacitate redusa de a face fata cu success unei situatii de criza, cum este cea reprezentata de gestionarea riscului unei epidemii de COVID-19 la scara nationala, datorita starii precare in care se gaseste sistemul de sanatate, afectat de lipsa dotarilor, materialelor si de insuficienta personalului.

La aceasta adaugindu-se incapacitatea economiei de a produce intr-un timp extrem de scurt echipamente vitale necesare sustinerii efortului logistic asociat unor astfel de situatii.

In cazul sistemului national de aparare, manifestarea unor slabiciuni similare, in contextul unei crize de securitate regionala sau globala, ar putea avea consecinte fatale pentru asigurarea sigurantei cetatenilor, in primul rind, urmata de asigurarea suvernitatii si integritatii satului roman.

Din pacate constatam ca si in prezent, desi Strategia Nationala de Aparare si Carta Alba Apararii au inceput sa cocheteze cu conceptul de rezilienta, platforma pe care sunt construite acestea, este sustinuta doar de trei piloni, toti de natura externa : apartenenta la NATO, apartenenta la UE si partenariatele strategice.

O strategie schioapa unde industria nationala de aparare si cea cu scop dual, care ar fi trebuit sa reprezinte unul dintre pilonii pe care se sprijina strategia de aparare, pentru a asigura capacitatea operationala a fortelor din sistemul national de aparare, lipsesc cu desavirsire, acestea fiind astfel nevoite astfel sa conteze, dupa consumarea primei salve de rachete, aproape exclusiv pe sprijinul extern.

In primavara anului 2018, satul de lipsa de reactie a MApN, la comentariile trimise referitoare la fiecare program major de inzestrare, corvete, transportoare, HIMARS, HSAM, care aveau un numitor comun, ocolirea intentionata a offsetului, dar si neglijarea ciclului de viata complet al produselor care conducea la lipsa de sustenabilitate a acestor programe, am trimis un memoriu, in acest sens, in atentia Presedintelui Romaniei, care este si Presedintele CSAT, un organism considerat a fi un “principal instrument de decizie in politica de securitate a Romaniei” ( Ref. 1).

 Nota : In esenta, studiul la care fac referire, al carui co-autor este actualul “tar” al informatiilor, Consilierul prezidential Constantin Dudu Ionescu, considera pe buna dreptate :

“Mai întâi, există un raport clar de subordonare ( intre Guvern si CSAT, Nota mea) stabilit prin exprimarea fără echivoc din art. 3 unde se spune că hotărârile CSAT „sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale și instituţiile publice la care se referă”. Și raportul de subordonare este întărit de teza a doua, care stabilește că aceste autorităţi „răspund, în condiţiile legii” pentru aplicarea hotărârilor Consiliului.

In acest memoriu semnalam ca achizitiile in cauza se fac pe baza unei legislatii care nu respecta prevederile Constitutiei, in ambele domenii Presedintele fiind investit cu respsonsabilitati speciale de catre Constitutia Romaniei.

Ar fi fost de asteptat ca la citirea cuvintului “constitutional/a” mai ales in contextul “activitatilor” cum le spune generalul ® Ionel Ciuca, legate de securitatea si apararea nationala, intregul aparat al administratiei prezidentiale, sa aiba macar o tresarire de orgoliu, caci daca nici constitutionalitatea si securitatea nationala nu intra in atributiile acestei institutii, atunci ce altceva ?

Pervertirea legislatiei de offset si anihilarea OCATS, institutia trecuta in subordinea Ministerului Economiei pentru a putea fi mai intii dezmembrata si apoi controlata, a inceput cu Victor Ponta.

In Iunie 2012, cu citeva saptamini inaintea loviturii de stat, Victor Ponta traseaza linia directoare pentru viitoarea achizitie de avioane, afirmind public ca Romania “nu-si permite decit avioane F-16 uzate”. Aceasta decizie unilaterala, luata practic de o singura persoana, cu largul concurs al institutiilor statului, se facea intr-o perioada in care Federatia Rusa se angaja intr-un vast program de re-inarmare, cu un buget pe 10 ani de 700 miliarde de dolari, din care, atentie, 89 miliarde pentru retehnologizarea industriei de aparare.

Un an mai tirziu, pentru ca aceasta decizie sa poata fi pusa in practica, a trebuit insa modificata Legea offsetului, L354/2003, pentru a exclude contractele “Guvern la Guvern” de sub incidenta acesteia. In acel moment Legea 20/2013 trecuse de Senat, ca prima camera sesizata, cu schimbarile pozitive initiate de Guvernul Boc, prin Ordonanta de Urgenta OUG 7/2012, care nu aducea nici o schimbare articolului 5, mentionat mai jos.

Acest lucru era necesar intrucit contractual de achizitie al avioanelor F-16 din Portugalia urma sa se faca de la guvernul portughez si nu de la firma OGMA, cum ar fi fost normal. Aceasta pentru ca beneficiara sa fie industria portugheza si nu cea romaneasca, dintr-un motiv mentionat defugarul Rizea la Realitatea PLUS in aceste zile.

In plus urmau sa fie achizitionate si o serie de echipamente si armament, in valoare de peste 400 milioane de dolari, prin procedura de tip FMS , de la companii americane, un tip de contract pe care guvernele Romaniei le-au prezentat incepind din acea perioada ca fiind “contracte oferite guvernului Statelor Unite ale Americii”pentru a le incadra sub incidenta acestei modificari si a uneia suplimentare despre care nu aveam habar la acel moment.

In acel moment alianta USL dispunea de o majoritate confortabila in Parlament, astfel ca nu se punea problema trecerei si aprobarii pe repede inainte a unei astfel de modificari legislative.

Desi Senatul era Camera Decizionala, conform procedurilor legislative https://lege5.ro/Gratuit/haydenrt/procedura-legislativa-regulament?dp=ge2teojrgy2tm

Si a art.118, alin 2 din Constitutie, Camera Deputatilor introduce raul famatul art. 5¹care interzice offsetul, FARA A MAI RETRIMITE LEGEA LA SENAT, pentru aprobarea acestei schimbari, o neconformitate tehnica care facea legea neconstitutionala.

Eram la acea data increzator in intentiile Presedintelui Iohannis, si la fel ca multi romani imi doream ca Romania sa beneficieze de o sansa de dezvoltare, odata cu cheltuirea unor sume imense pentru inarmare, prin mecanismele de compensare si participare industriala.

In memoriu faceam cunoscut ca articolul mentionat este neconstitutional intrucit :

1. Nu respecta procedurile legislative si prevederile constitutionale mentionate mai sus:

“Art. 5¹. Prevederile art. 5 nu se aplica in cazul achizitiilor finantate din fonduri externe nerambursabile acordate Guvernului Romaniei, pentru suma finantata, si nici in cazul contractelor atribuite de un guvern altui guvern.

Intrucat legea Nr. 354 este o lege organica, lucru atestat si de catre comisia juridica a Senatului in desfasurarea procesului legislativ, iar forma adoptata de Camea Deputatilor diferea in mod semnificativ de cea adoptata de Senat cu 2 ani inainte, se poate afirma ca adoptarea L20/2013 s-a facut fara respectarea art. 75, alin.4 din Constitutie, intrucat forma aprobata de Camera Deputatilor nu a mai fost re-transmisa la Senat pentru a fi re-examinata si aprobata :

(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adopta o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizionala, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectiva, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedura de urgenta.”

2. Nu respecta prevederile expres definite ale Constitutiei, privind rolul statului in domeniul economic, intrucit era cit se poate de clar ca se incalcau in mod flagrant dispozitiile art. 135 din Constitutia Romaniei redate mai jos, asa cum am scris si in Memoriu :

“Constitutia Romaniei, la art. 135 alin 2 prevede ca :

Economia

 (2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;

Ca cetatean roman sunt nevoit insa sa constat ca prin forma adoptata pentru L20/2013, cat si prin aplicarea sistematica a art. Art. 5¹   la contractele de tip FMS, reprezentantii statului roman nu fac decat sa conduca la incalcarea sistematica a acestui articol din Constitutie, Legea 354/2003 avand tocmai rolul de a crea cadrul favorabil , de a proteja interesul national in activitatile mentionate si de a stimula cercetarea si transferul de tehnologie si nicidecum de a impiedica, obstructiona sau submina promovarea acestora in detrimentul suveranitatii si securitatii nationale.”

Loading…

Taking too long?

Reload document

| Open in new tab

Mai mentionam in Memoriu, pe care l-am trimis si presedintilor de atunci a celor doua Camere ale Parlamentului, domnii Dragnea si Tariceanu, ca acordurile de tip FMS nu exclud offsetul asa cum se vehicula in acel moment in presa si prin gura unor ministri ca Les, Fifor sau Badalau, care doreau si ei o parte din “interesul national”.

Habar nu aveam insa, asa cum am mentionat mai sus, ca inca din anul 2016, actualul ministru liberal Ciuca si insusi Presedintele aprobasera in CSAT o Hotarire prin care introdusesera prevederi suplimentare in Legea de organizare a MApN, investit acum cu puteri discretionare, excedind orice mecanisme ale unui stat de drept, prin care sa elimine offsetul in contractele acordate “ Guvernului Statelor Unite ale Americii”, prin care asigurau protejarea intereselor acestora si a companiilor straine vinzatoare de armament.

Acest lucru facind parte din strategia Ministerului Apararii Nationale, asa cum avea sa-mi fie comunicat ulterior, pentru “realizarea intereselor esentiale de securitate”, o premiera in domeniu, brevet de inventie daca vreti…

In acest context nu a fost o surpriza sa primesc de la unul dinstre consilierii de la Cotroceni, un e-mail prin care am fost trimis la plimbare. Ceva care mergea pe directia : “Apararea nationala si respectarea Constitutiei nu sunt atributiile Presedintelui. Mergeti Dvs.la Avocatul Poporului”, mesaj care urma sa reapara in diverse forme in comunicarea ulterioara cu aceasta institutie.

Loading…

Taking too long?

Reload document

| Open in new tab

Era doar un prim pas. Vom continua. Pas cu pas. Desi nu cred ca se mai indoieste nimeni ca ceremoniile si vorbele goale nu pot sa mai tina loc de fapte concrete, indiferent cita minciuna si manipulare este raspindita prin mass media aservita regimului de orice factura de la Bucuresti.

(1) Sever Voinescu, Constantin Dudu Ionescu, Consiliul Suprem de apărare a ţării, principal instrument de decizie în politica de securitate a României, Institutul pentru Politici Publice, Bucureşti, iunie 2005, p. 19. Ulterior, studiul a fost publicat în Iurie Pîntea, Viorel Ciubotaru, Victor Popa, Vadim Enicov, Sever Voinescu, Constantin Dudu Ionescu, Victor Ciumak, Consiliul securităţii naţionale în procesul de luare a deciziilor: Analiză comparată: Republica Moldova, România şi Ucraina, Editura Cartier, Chişinău, 2006, p. 120-167.