Home

In Romania legislatia de offset, asociata cu achizitiile de tehnica militara, a fost ocolita in mod sistematic.

Offsetul, practicat in achizitiile de tehnica militara-defence offsets- este cheia realizarii unor deziderate majore de suveranitate economica si financiara si a unei strategii de securitate viabile in majoritatea tarilor, inclusiv a tarilor dezvoltate, unde este cunoscut sub diverse denumiri.

In Statele Unite, el se realizeaza sub umbrela “Buy American Act”, care limiteaza procentajul valoric pentru continutul de importuri in produsele achizitionate de agentiile federale. Efectul acestui tip de legislatie este mentinerea la un nivel extrem de scazut, de 4-5 %, al importurilor, din totalul achizitiilor publice, inclusiv al achiztiilor de tehnica militara ale Pentagonului, similar cu cel din tarile OECD, UE, Canada, Japonia sau Australia.

Programele de offset asociate programelor de achizitii de tehnica militara, indiferent de forma in care sunt cunoscute, “industrial benefits”, “industrial cooperation”, “industrial participation”, “indigenisation” or “polonisation”, “industrial and regional benefits”, au facut si fac parte din politica economica si industriala a majoritatii statelor in curs de dezvoltare inclusiv a celor dezvoltate.

Sunt putine tarile care nu au o politica formala in domeniul offsetului si majoritatea acestora sunt tari sarace din Africa si Asia.

Ron Matthews, Profesor de “Defence Economics” la Cranfield University, Economia Politica a Apararii, pag.151, Cambridge University Press, Mai 2019, ISBN 9781108348058

Si din pacate, asa dupa cum se poate vedea, din numeroasele exemple prezentate pe acest site, lor li se adauga o tara europeana, membra UE si NATO, Romania, pentru care un grup restrins de initiati ai sistemului, a ales sa fie altfel.

De modul cum se aplica offsetul in programele majore de inzestrare depinde nu numai asigurarea logistica dar si dezvoltarea unei industrii competitive in masura sa echilibreze cheltuielile militare. Din acest punct de vedere, Offsetul a fost si ramine o pirghie puternica, prin care cheltuielile militare pot fi echilibrate financiar, cu atingerea unor beneficii economice si sociale semnificative pentru tarile importatoare de tehnica militara. Resursele financiare, capabilitatile economice si impactul social, contribuie intr-o masura covirsitoare la atingerea obiectivelor de rezilienta, esentiale pentru asigurarea securitatii nationale.

Am prezentat prima data conceptul offsetului, unui inalt official al statului roman, in primavara anului 1997.

Asteptasem 7 ani o schimbare a regimului neo-comunist, instaurat dupa evenimentele din Decembrie 89, pentru a gasi, credeam eu atunci, un sol prielnic pentru plantarea unei seminte cu o valoare “biologica” dovedita in peisajul economic modern.

Cu citiva ani inainte imi atrasese atentia, un titlu de pe contracoperta JDW ( Jane’s Defence Weekly ), in care se facea referire la aceasta metoda de dezvoltare economica. Era asociat unui interviu cu Ministrul Apararii din Finlanda anului 1990, Elizabeth Rehn, legat de viitoarea achizitie a celor 64 de F-18 Hornet, care suna cam asa : “Offsets, key to Finland’s faith”, fiind prima mea intilnire cu cuvintul “Offset”, ce parea un fel de magie pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economica ale Finlandei.

Din revistele de specialitate, aveam sa pun impreuna, in anii urmatori, in lipsa Google-ului si Internetului, piesele unui puzzle, care au inclus exemple legislative din Turcia, Norvegia, si alte tari si care s-au constituit mai apoi in primul proiect al legii offsetului, aprobata in final in anul 2002, mai intii prin Ordonanta de Urgenta…

In esenta principiul offsetului este destul de simplu, asa cum se poate vedea din figura de mai sus. Teoretic, pentru a echilibra deficitul economic si financiar, rezultat din achizitiile de tehnica militara, odata cu aceasta se cere/ofera si “compensarea” acestora prin offset ( “juste retour”), respectiv EXPORTURI generate de activitatile de offset direct si indirect ale vinzatorului, cum sunt de exemplu, cele prezentate pe acest site, legate de offsetul oferit si implementat de SAAB in Cehia si Ungaria.

Insa vorba romaneasca, “practica ne omoara”, negocierile sunt in cea mai mare parte a cazurilor extrem de dificile si…nu exista retete, astfel de programe necesita inventivitate, imaginatie si…multa energie. In acelasi timp, dupa cum vom vedea, tarile si firmee exportatoare incearca pe cit posibil sa limiteze si sa excluda offsetul din acest tip de tranzactii, din motive usor de intuit. In viziunea lor offsetul comporta riscul pierderii de locuri de munca sau pierderii competitivitatii, motiv pentru care desfasoara un lobby puternic, pe diverse canale, pentru limitarea si eliminarea acestuia.

Poate ca acesta este si motivul pentru care in Romania s-a luat hotarirea sa fie omorit, dupa ce vreme de 20 ani fusese tinut ascuns sub lacat, cit mai departe de ochii opiniei publice. Sa nu uitam si de “muieti sunt posmagii”…

Stateam asadar in fata consilierului prezidential, într-o cameră la Cotroceni, si ii explicam avantajele economice, sociale si politice, care ar fi decurs din promovarea unei asemenea legislatii si in Romania:

• transfer de tehnologie,
• investitii,
• locuri de munca cu inalta calificare,

adaugind ca programul prezentat putea include si retehnologizarea si privatizarea cu firme straine a unor companii strategice ale economiei nationale, dind exemplu Tractorul Brasov, Semanatoarea sau Progresul Braila.De notat ca firme similare, John Deere și Caterpillar sunt doua din companiile care dau indicele DOW30 al bursei americane…

Cu conditia insa ca acestea sa genereze exporturi, respectiv fluxuri financiare de intrare, care, incluzind multiplicatorii, sa echilibreze intr-un procentaj stabilit, in cazul Romaniei 80 %, dar de obicei 100 %, valoarea achizitiei.

Este absolut esential de inteles ca OFFSET inseamna EXPORT si nu variantele promovate de Ministerul Apararii din Romania sub titulatura “Fabricat ( asamblat, vopsit, montat cabine, montat roti) in Romania” si nici “Centru de mentenanta” vag definit.

Moment in care consilierul prezidential cade pe spate intr-un hohot de ris, spre uimirea celorlate doua persoane prezente, si imi spune :

“Domnule, dumneata vrei sa salvezi Tractorul si Semanatoarea si americanii tocmai au venit sa ne dea un credit de 450 milioane de dolari sa cumparam masini agricole de la New Holland si John Deere ???”

tema care avea sa revina permanent in gindirea politica a tuturor administratiilor romanesti, dornice sa-si acrediteze statutul pe plan intern, ca “partener strategic”, care in conceptia lor le-ar fi oferit un avantaj asupra adversarilor politici.

Din pacate aceasta mentalitate, specifica factorilor de decizie care populeaza institutiile statului roman, avea sa se accentueze odata cu trecerea timpului, cauzind derapaje extreme de la practica internationala in domeniul relatiilor internationale intre state suverane, cu consecinte extrem de nefavorabile asupra economiei nationale, a mediului social si nivelului de trai si in cele din urma si a capacitatii de aparare grav afectate in ultimii 20 ani de degradarea tehnologica si pierderea fortei de munca din industria de aparare.

Acest site isi propune citeva obiective prin care sa se constientizeze in opinia publica tendintele existente la ora actuala, in primul rind in rindul tarilor din UE si NATO in acest domeniu :

• prezentarea legislatiilor existente la nivelul tarilor din UE si NATO ( Danemarca, Elvetia, Norvegia, Grecia, Cehia, Ungaria, Polonia, Olanda, Spania, Canada) si unde este relevant si la nivelul altor tari.
• prezentarea comparativa a programelor de achizitii, cu precadere cele similare, desfasurate de aceste tari, cu accent pe aplicarea offsetului.
• prezentarea realitatii romanesti. Modul cum pe plan legislativ, prin schimbari succesive offsetul a ajuns sa fie pervertit, anihilat si in cele din urma omorit pur si simplu, sub masca realizarii “interesului esential de securitate”.

Se va putea observa cum, in comparatie cu legislatia si practica din tarile mentionate mai sus, in achizitiile intreprinse pina acum de catre Ministerul Apararii Nationale, care au angajat deja sume considerabile, s-au manifestat doua tendinte :

-ocolirea si pervertirea offsetului

-anihilarea si lichidarea offsetului

cu consecinte extrem de negative asupra balantei de plati externe, a capacitatii economiei nationale de a sustine efortul financiar necesar modernizarii tehnicii din dotarea armatei romane.

Este necesar, desi improbabil, sa se declanseze o schimbare necesara in abordarea acestei problematici extrem de complexe, fara de care insasi capacitatea economica si financiara a statului roman nu va reusi sa sustina efortul de 2 % din PIB pentru bugetul apararii, care se bazeaza deja, aproape exclusiv, pe angajarea constanta de credite externe pentru a putea aloca sumele necesare programelor de achizitii, circa 0.6 % din PIB anual.

Si, din pacate, se uita prea usor sau pur si simplu nu exista constientizarea conceptului de rezilienta, ca fundament al capacitatii de a rezista unei agresiuni, concept care include mult mai mult decit simpla achizitie a echipamentelor militare. Ca sa nu mai vorbim sa simpla pomenire a cuvintului “mentenanta” nu rezolva si problema costurilor pe intreg ciclul de viata, care este neglijata total in achizitiile romanesti.

Nu este greu de prevazut care ar fi rezultatul unei invazii in asemenea conditii. Cu o rezilienta extrem de scazuta a sistemului de sanatate, incapabil sa faca fata unui flux crescut de raniti, cu o infrastructura rutiera si feroviara cu capacitate redusa, cu surse de apa si energie care sunt lipsite de aparare, chiar si in fata unor lovituri de intesitate redusa, cu un sistem de aparare antiaeriana ca si inexistent.

Si mai ales cu o populatie slab educata, demoralizata, afectata de o hemoragie constanta a creierelor,cu o economie incapabila sa genereze locuri de munca in ramuri economice cu tehnlogii ridicate.